Cetatea Rupea

Cetatea taraneasca Rupea se gaseste pe drumul dintre Brasov si Sighisoara. Aceasta a fost construita inca din vremea dacilor pe un masiv de bazalt, monument al naturii. Denumirea data de daci este "Ramidava". In secolul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina si au construit acolo o cetate taraneasca, in forma de melc, dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps". Mult mai tarziu, ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra".

Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente, sistemul de fortificare constand din 3 incinte:

- cetatea de sus este cea mai veche constructie, fiind ridicata probabil pe ruinele unei vechi cetati dacice, Ramidava. Intrarea in cetatea de sus se facea numai printr-un culoar foarte ingust, cat un lat de om. De aici se poate observa o priveliste minunata oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu.

- cetatea de mijloc ridicata in sec. XV si largita la inceputul sec. XVII. Aici erau construite Capela si Turnul Cercetasilor

- cetatea de jos (sec. XVIII) cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor sasesti. Tot aici se gaseste si fantana adanca de 59 de metri, inca plina de apa.

Particularitatile Cetatii Rupea sunt date de forma de melc a fortificatiilor si de Turnul Pentagonal. Cetatea facea parte din sistemul de semnalizare a invaziilor, contribuind astfel la protejarea Sighisoarei, important centru comercial din Transilvania.

Cea mai fascinantă este povestea fântânii, de aceeaşi vârstă cu cetatea: dacă un cuplu bea din apa rece va cunoaşte iubirea veşnică. Poate de aceasta poveste este legat si faptul ca la spitalul din Rupea a avut loc prima nastere in apa din Romania.

Legenda spune ca la Rupea s-ar fi sinucis Decebal.

Altfel de 1 mai

A mai trecut un 1 mai! Nebunie, aglomeratie, toata lumea se duce in si se intoarce din aceleasi locuri: mare, munte, padure, pajistea de la marginea orasului...

E drept ca pentru anul asta vin cam tarziu cu ideea, dar pentru la anul, sau pentru oricand pana la anul de 1 mai, vin cu o propunere un pic iesita din comun. Si nu, de data asta, nu e vorba de o cetate transilvana, ci de... o cale ferata banateana. Prima cale ferata montana din Romania, pe traseul Oravita - Anina, o cale ferata folosita ani multi in scopuri industriale, mai exact pentru a deservi mina din Anina, pentru a ajuta la naveta minerilor. Iata ce gasim pe scurt in Wikipedia despre aceasta linie:

"Prima cale ferată pe actualul teritoriu românesc a fost deschisă pe 20 august 1854 şi a mers de la Oraviţa în Banat până la Baziaş, un port la Dunăre. Linia, care a avut o lungime de 62,5 km, a fost folosită doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Transilvania fiind în acel timp parte a Imperiului Austro-Ungar. După diverse îmbunătăţiri technice la linie în următoarele luni, relaţia Oraviţa-Baziaş a fost deschisă pentru trafic de pasageri de la 1 noiembrie 1856."

Am reusit s-o vizitez vara trecuta, temandu-ma ca n-o voi mai gasi deschisa, caci, din moment ce mina s-a inchis, ce rost ar mai fi avut aceasta cale ferata...Dar norocul nostru este ca, desi romanaii vroiau s-o inchida, austriecii s-au decis s-o preia si sa o faca linie turistica. Pacat ca nu ne-am gandit noi primii, noroc ca s-a gandit totusi cineva. Ce are special aceasta linie, dincolo de istorie: lucrari de arta deosebite, taiate prin munti (la 1800, cum spuneam) - 14 tuneluri si 14 viaducte, o locomotiva unica in tara si un mecanic extraordinar. Practic, fara acesta din urma, cred ca as fi fost impresionata doar pe jumatate. Ar putea scrie o carte intreaga despre acesta linie si depsre felul unic in care se conduce un tren pe ea...

Nu va zic decat ca merita din plin sa bateti drumul pana acolo, incercati sa obtineti un loc in locomotiva, alaturi de mecanic si lasati-va sedusi de frumusetea locurilor si de farmecul povestilor in mersul domol al trenului...

Cetarea din Homorod

Cetatea din Homorod, de asemenea o biserica fortificata, in care locuitorii se refugiau in caz de asediu, este cunoscuta prin turnurile ei deosebite - 5 la numar.

Fortificatia care înconjoara biserica nu a fost niciodata cucerita. Prima incinta este rectangulara, cu turnuri la colturi. Între turnuri, zidurile aveau doua drumuri de straja suprapuse, care se sprijineau pe console de lemn. Pe latura de vest este un mic turn poarta care strajuieste intrarea.

Curtina interioara (spatiul dintre doua ziduri de aparare) a fost înconjurata de un al doilea zid de aparare, iar în 1657 turnul din nord-vest a fost înlocuit printr-unul înalt de 10 m, cu cinci colturi si cu patru niveluri, devenit apoi „turnul slaninei”. Zidurile lui au fost pictate la nivelul al patrulea cu decoratii rosii si albastre si trei nise purtau trei inscriptii care spuneau povestea lui.

Interesant este ca de-a lungul timpului, biserica a fost reparată doar de două ori: în 1623 şi 1792.

Mai multe poze de la Homorod pot fi vazute aici.

Din nou la Carta

Mi s-a atras atentia ca, desi am spus ca manastirea Carta mi-a placut cel mai mult, totusi nu am pus prea multe poze in postul respectiv. Ce-i drept, avand in vedere ca eu am pornit acest blog pentru ca aveam niste materiale la indemana - pozele mele, nu cred ca strica sa le folosesc...
Dar totusi nu cred ca blogul asta este cel mai potrivit pentru a vedea mai multe poze, asa ca am inceput sa incarc mai multe poze aici. Poze de la Carta se gasesc aici, dar ati putea sa va uitati si la celelalte :P Mai gasiti poze din vacanta, poze cu mine (evident, pe alea nu le-am facut eu) si tot asa. Sper sa va placa. In curand, promit sa pun si posturi cu toate cetatile pentru care am acum albume.

Ocol la palat

Daca tot am vorbit ultima oara despre Carta, propun acum un mic ocol, fara sa ne departam prea tare, la Avrig. Este vorba de Palatul de vara Bruckental, resedinta de vara a baronului Bruckental, cu un parc imens.

Aflat la 30 km distanta de Sibiu, acesta reprezinta o constructie de mari dimensiuni, fiind realizata in stil baroc. Cladirea a fost resedinta de vara a baronului Samuel von Brukenthal, consilier al Mariei Tereza si guvernator al Transilvaniei (1721-1803), pasionat colectionar de opere de arta. Construit intre 1780 si 1785, palatul detine unul din cele mai frumoase parcuri, organizat in terase largi care coboara spre lunca Oltului. In prezent, adaposteste un sanatoriu.

Palatul dateaza din 1771 initial fiind construit pentru generalul Bukow, ulterior intrand in posesia baronului Brukenthal care finalizeaza constructia in forma in care se gaseste in prezent. Planul edificiului cuprinde un complex de 3 corpuri de cladire asezate in forma de U. Cladirile laterale sunt modeste ca proportii avand doar parter, in schimb corpul principal, compus din parter, etaj si mansarda in doua trepte, are un aspect mai impresionant, remarcandu-se in special pridvorul de acces deasupra caruia se situeaza un balcon spre gradina.

In aceasta cladire era mentionata existenta a 112 tablouri si 129 gravuri in anul 1764, in intreg palatul existand la vremea respectiva 212 tablouri si 129 gravuri facand parte din colectia baronului Brukenthal, in prezent gasindu-se la Muzeul Brukenthal.

Gradina, amenajata pe terase, este singura gradina de stil baroc pastrata integral de pe teritoriul Romaniei.
Pe latura nordica a gradinii este amplasata oranjeria, formata din doua corpuri de cladire, unite printr-un al treilea mai scund.

Se spune ca acest palat a fost facut dupa modelul palatului Schonbrun din Viena. Desi diefernta e destul de mare, totusi, daca gradina ar fi la fel de ingrijita, s-ar putea asemana. Insa in momentul de fata exista un singur on care are grja de ea. Sau poate tocmai in asta consta frumusetea palatului de vara Brukental - in salbaticia lui...

Manastirea Carta

Aceasta este preferata mea dintre toate manastirile-cetati din Transilvania pe care le-am vazut. Atat prin arhitectiura, cat si prin istorie, dar si pentru felul in care este ingrijita mi-a ramas cel mai bine in memorie.

Carta, fosta manastire cisterciana din Tara Făgăraşului, actualmente biserica evanghelica a comunitatii locale germane, situata pe malul stang al Oltului, intre Sibiu si Fagaras, in imediata vecinatate a localitatilor de azi Carţa (in germana Kerz, in maghiară Kerc) si Cartisoaragermana Oberkerz). Manastirea a fost fondată in anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfiintata la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin. Abatia cisterciana Carta a detinut un rol major in istoria politica, economica si culturala a Transilvaniei medievale, cat si in introducerea dar si in diseminarea artei gotice in spatiul intracarpatic.

Dupa cutumele ordinului cistercian, manastirea a fost construita mai intai din materiale perisabile - probabil din lemn - apoi a fost ridicata o capela de piatra, asa-numitul oratoriu. Abia dupa aproximativ 30 de ani de la debutul constructiei, se ridica manastirea din piatra, in 2 faze intercalate cronologic de marea invazie tatara din anul 1241: prima tributara stilului romanic tarziu, a doua goticului matur, dupa inca 30 de ani. Definitivarea constructiei are loc in jurul anilor 1300-1320.

Cetatea Hărman

Hărman (din germana Honnigberg - Muntele Mierii) este o localitate din Tara Barsei, situata cam la 10 km de Brasov.

Actuala biserica din Hărman a fost ridicata in doua faze de constructie. In prima faza, care ar putea fi datata in prima jumatate a secolului al XIII-lea, a fost ridicata partea estica a bisericii. In etapa a doua, care se afla in relatie cu santierul manastirii cisterciene Cârţa, dupa mijlocul secolului al XIII-lea, a fost ridicat turnul masiv si inalt de pe fatada vestica si portalul de la intrarea in cetate.

Incepand cu sfarsitul secolului al XIII-lea, in jurul bisericii a fost ridicata o puternica cetate de refugiu. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala - asemanatoare cu cea de la biserica evanghelica din Prejmer-, fiind inalt de 12 metri si intarit cu sapte puternice turnuri de aparare, unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor. In anul 1552 voievodul Moldovei a incercat sa asedieze cetatea Hărman fara succes.

In 1421 cand turcii invadeaza Tara Barsei, cetatea este asediata si incendiata, turcii distrug sau provoaca mari distrugeri bisericilor fortificate din Sanpetru, Halchiu, Bod, Ghimbav si Vulcan. O noua invazie turceasca in Tara Barsei are loc in anul 1432. Pe langa numeroasele invazii (ale turcilor, tatarilor, muntenilor, moldovenilor si secuilor) comunitatea din Harman a suferit si de pe urma epidemiilor si catastrofelor naturale: - 1553, 1572, 1603, 1660, 1718-1719 epidemii de ciuma; - 1509, 1533, 1622, 1658 anii ploiosi in care au fost numeroase inundatii; - 1552 Stefan Tomsa, domnitorul Moldovei, asediaza cetatea si biserica fara sa o cucereasca; - 1593 si 1600 Harman sufera doua incendii; - in 1602 Radu Voda si in 1603 general imperial G. Basta ocupa Harmanul ocazie cu care cetatea sufera noi distrugeri. - 1612 Gabriel Bathory asediaza fara success biserica fortificata.

Cu toate acestea, cetatea a rezistat in timp si adaposteste si astazi la slujba comunitatatea evanghelica din Hărman.