Manastirea Turnu

Sau pauza de ceai.

Toata lumea se grabeste, ma rog nu chiar toata lumea, dar noi cei din orasele mari ne grabim. Fie ca ne grabim la serviciu, fie sa lasam sau sa luam copiii de la scoala, sau la facultate si de la facultate etc, cert este ca mergem repede, in viteza si nu prea avem timp de nimica.

Asa se intampla si cand plecam in calatorii, repede repede ajungem unde trebuie, repede vedem & mancam si plecam binenteles tot repede.

Ceea ce nu ne dam seama este in toata aceasta agitatie ne scapa detaliile.

Cu toti stim Valea Oltului destul de bine, sau macar am auzit de ea, stim ca intodeauna este aglomerata, intodeauna sunt diferite accidente iar timpul de strabatere al ei este variabil in functie de variabilele mentionate anterior. Si asa se intampla sa nu vedem o gramada de lucruri importante, picanteriile drumului, care se lasa sau nu descoperite.

Solutia? Pauzele de ceai, cafea sau turta dulce.

Atunci, intr-un mod ciudat, te opresti, deschizi ochii si descoperi manastirea Cozia, castrul roman de la barajul Caciulata, bisericutele de pe marginea drumului si nu in ultimul rand cascada Lotrisor.

Aici vreau sa va vorbesc foarte pe scurt, pentru ca ma grabesc ca de obicei, despre una din manastirile care se lasa mai greu descoperite.

Manastirea Turnu.

Cum ajungi la ea? Pai in dreptul barajului de la iesirea din Caciulata spre Sibiu, inainte de benzinarie, traversezi Oltul si mergi paralel cu DN7/E81 vreun kilometru treci prin doua mici tuneluri si ai ajuns la manastire.

Povestea ei este foarte simpla si am sa o spun mai pitoresc: la inceputul sec XVII, doi sihastri de la manastirea Cozia au spus ca nu le mai place la Cozia si s-au hotarat sa treaca Oltul, sa sape in stanca doua incaperi, sa traiasca in acele "chilii" pt tot restul vietii lor si intr-un final sa moara tot acolo. Pe parcursul anilor s-au strans mai multi sihastri, se pare ca era la moda acest stil de viata iar in anul 1676 s-a infiintat o biserica mica de piatra.

Numele i s-a tras de la un turn de observatie situat pe muntele din proximitate (Cozia).

Astazi pe langa biserica veche s-au mai construit si alte edificii si din fericire nimeni nu a pus termopane la chliile sapate in stanca.

Binenteles ca privelistea este minunata si ce mi-a placut cel mai tare a fost linistea, iar acest lucru este foarte greu de obtinut pe Valea Oltului.

Savurand un ceai cald, uitandu-ma la raul Olt si la defileu pentru 5 min am uitat sa ma mai grabesc.

Si tare fain a fost!