Sarmisegetuza Regia si Cetatea Blidaru

"Pe Urmele Strabunilor", asa am vrut sa se intituleze excursia noastra.

Drept pentru care .....zis si facut.

Nefiind un cunoscator al istoriei habar nu am avut ca avem doua Sarmisegetuze! Acum ca le-am vizitat (cea din Hateg-Ulpia Romana, si pe cea din Orastie-Regia) pot sa va spun ca merita sa le vedeti pe amandoua, eu, aici, o sa povestesc despre daci, deci despre zona din Orastie.

Asadar....daca tot treci prin Orastie coteste brusc catre Sarmisegetuza, si dupa cativa km, adica vreo 18, si doua -trei sate, ajungi la Costesti. De aici incepe tinutul dacilor, si din pacate aici se si termina asfaltul dar din fericire acest ultim inconvienent nu este foarte important.

Sase cetati te asteapta sa le descoperi: Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte, Costesti Cetatuie, Costesti Blidaru, Luncani Piatra Rosie, Banita si Capalna, din pacate noi am ajuns doar la doua, dar ne vom intoarce si pentru restul.

Daca te gandesti cumva sa dormi pe undeva ......sunt vreo doua-trei pensiuni si un camping unde poti sa-ti pui cortul, dar ar fi bine sa faci o rezervare inainte pentru ca, daca va vine sa credeti sau nu, este destul de aglomerat.
Scurt sfat: vedeti ca in Orastie nu prea aveti unde sa dormiti (decent) asa ca fiti cu mare bagare de seama, dar poti gasi haine de piele ieftine si bune.

Zona cetatilor este extraordinara. Daca vreti sa vedeti o padure batrana care pur si simplu explodeaza in zece mii de culori va recomand luna octombrie, sau daca vreti sa fiti agresati de un verde salbatic si violent inceputul de primavara este cel mai bun.

Au avut gust strabunii nostri, si daca tot au ales sa locuiasca in zona nu au facut-o numai cu gandul practic ci si cu cel estetic. Rareori mi-a fost dat sa vad (poate numai in Apuseni) o padure atat de abundenta si de generoasa.

In fine ...o sa va convingeti si singuri.

Sa recapitulam......s-a terminat asfaltul, am gasit de dormit, sau pur si simplu imi pun cortul mai incolo, o luam catre Sarmisegetuza, pe jos sau cu masina dupa vreo 5-6 km facem stanga la o intersectie si dupa inca vreo 5 km ajungem.

Ajunsi la cetate noi am fost invaluiti de un sentiment foarte ciudat, de un magnetismul al zonei foarte puternic, daca vreti putem spune ca locul are un romantism aparte si te face sa te simti.....nu stiu...asa ...acasa.

Jos palaria pentru romani, daca au reusit ei sa vina pana aici, sa lupte si sa cucereasca inseamana ca au fost foarte buni. Din punctul meu de vedere este o zona apropre de necucerit. Chiar se potriveste versul cu: "raul, ramul mi-e prieten numai mie".

Cetatea a fost cea mai mare asezare dacica cunoscuta, ce nu am inteles eu este: cand exact a fost construita pentru ca unii spun ca dateaza din sec II sau III i.d.Hr., altii sustin ca dateaza de la jumatatea sec I i.d.Hr., cert este ca a fost cucerita de romani in anul 106 d.Hr, banuiesc ca stiti deja povestea cu cele doua personaje Decebal si Traian, ce sunt sigur ca nu stiti este ca resturile cetatii au fost dezgropate abia in anul 1923 si ca pana in '89 au existat planuri de reabilitare, dar din pacate, pentru cetate, a venit revolutia....si noi nu prea am mai vazut nimic nou restaurat .
Cum am mai spus-o locul este deosebit de frumos si puteti pierde doua-trei ore linistiti si tot o sa mai aveti ceva de vazut.

Reintorsi in satul Costesti la o ora de mers pe coasta muntelui ajungeti intr-o poiana larga unde se gasesc "osemintele" cetatii Blidaru.

Cetatea a fost construita numai in scop militar si din pacate nu a mai ramas mare lucru din ea, dar din nou zona salveaza totul. Locul este accesibil tuturor categoriilor de persoane de la copii foarte mici pana la persoane mai in etate.

Si inca un mic sfat daca tot am ajuns acolo si am hotarat sa facem un mic picnic ar fi bine, de fapt trebuie, sa ne luam si resturile cu noi cand plecam. Nu vreau sa par lupul moralist-ecologist dar chiar este mult prea frumos sa il stricam cu niste amarate de pet-uri sau conserve.

Cetatea Calnic sau Prins in trafic

Daca tot sunteti prinsi in trafic intre Sebes si Sibiu, stand la unul dintre nenumarate semafoare sau pur si simplu mergand cu 30km/h in spatele unui tir si sunteti saturati de gazele de esapament ale unui camion, faceti stanga catre satul Calnic. Merita.

Dupa aproximativ 3-4 km din DN intrati in sat si in mai putin de un minut ajungeti la cetatea medievala



Binenteles ca acum urmeaza cateva date istorice ca asa se cuvine, asadar: Cetatea Calnic ca multe alte cetati din Transilvania a fost ridicata de catre sasii transilvaneni si a fost resedinta nobiliara, in ultima treime a secolului al XIII-lea, pentru un comite - Chyl de Kelling (pomenit documentar la 1269)-pana prin anul 1430 cand cetatea a fost vândută ţăranilor din Câlnic. Cum prin partile acelea taranii erau forte harnici, au inceput înălţarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul porţii , iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela, nu s-au oprit aici si in curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari pentru provizii pentru vremuri de criza economica, politica sau sociala.

Cetatea este alcatuita din mai multe elemente arhitectonice foarte bine pastrate un turn de aparare, turnul portii in partea nordica si capela plasata in centru.
Donjonul ( 20 m inaltime) mai pastreaza bolta semicilindrica de la nivelul pivnitei, unde gasiti butoaiele de vin ale taranilor si puteti sa va faceti o imagine cam cat de insetati erau . La etaj, in sala principala, exista un muzeu si undeva ascunsa bine se afla o scara foarte foarte ingusta care duce spre ultimul nivel (din pacate inchis)

Indiferent de vreme merita vizitata, turnul de aparare de la intrare este spectaculos si va ofera o priveliste de ansamblu.



In spatiile din cetate au fost organizate mai multe expozitii documentare si de arta, iar capela a devenit aula in care se desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. In aceeasi ambianta se desfasoara concerte de orga si auditii de muzica medievala, si daca aveti noroc puteti asista la unul dintre aceste evenimente .






Mie mi-a lasat impresia de castel scotian, poate de la iarba foarte verde si de la scarile inguste, numai ca nu se auzeau cantece razboinice ci concerte pentru orga de Johann Sebastian Bach.

In concluzie, oricand mai trec prin zona o sa revin cu placere indiferent daca sunt prins in trafic sau nu.