Manastirea Turnu

Sau pauza de ceai.

Toata lumea se grabeste, ma rog nu chiar toata lumea, dar noi cei din orasele mari ne grabim. Fie ca ne grabim la serviciu, fie sa lasam sau sa luam copiii de la scoala, sau la facultate si de la facultate etc, cert este ca mergem repede, in viteza si nu prea avem timp de nimica.

Asa se intampla si cand plecam in calatorii, repede repede ajungem unde trebuie, repede vedem & mancam si plecam binenteles tot repede.

Ceea ce nu ne dam seama este in toata aceasta agitatie ne scapa detaliile.

Cu toti stim Valea Oltului destul de bine, sau macar am auzit de ea, stim ca intodeauna este aglomerata, intodeauna sunt diferite accidente iar timpul de strabatere al ei este variabil in functie de variabilele mentionate anterior. Si asa se intampla sa nu vedem o gramada de lucruri importante, picanteriile drumului, care se lasa sau nu descoperite.

Solutia? Pauzele de ceai, cafea sau turta dulce.

Atunci, intr-un mod ciudat, te opresti, deschizi ochii si descoperi manastirea Cozia, castrul roman de la barajul Caciulata, bisericutele de pe marginea drumului si nu in ultimul rand cascada Lotrisor.

Aici vreau sa va vorbesc foarte pe scurt, pentru ca ma grabesc ca de obicei, despre una din manastirile care se lasa mai greu descoperite.

Manastirea Turnu.

Cum ajungi la ea? Pai in dreptul barajului de la iesirea din Caciulata spre Sibiu, inainte de benzinarie, traversezi Oltul si mergi paralel cu DN7/E81 vreun kilometru treci prin doua mici tuneluri si ai ajuns la manastire.

Povestea ei este foarte simpla si am sa o spun mai pitoresc: la inceputul sec XVII, doi sihastri de la manastirea Cozia au spus ca nu le mai place la Cozia si s-au hotarat sa treaca Oltul, sa sape in stanca doua incaperi, sa traiasca in acele "chilii" pt tot restul vietii lor si intr-un final sa moara tot acolo. Pe parcursul anilor s-au strans mai multi sihastri, se pare ca era la moda acest stil de viata iar in anul 1676 s-a infiintat o biserica mica de piatra.

Numele i s-a tras de la un turn de observatie situat pe muntele din proximitate (Cozia).

Astazi pe langa biserica veche s-au mai construit si alte edificii si din fericire nimeni nu a pus termopane la chliile sapate in stanca.

Binenteles ca privelistea este minunata si ce mi-a placut cel mai tare a fost linistea, iar acest lucru este foarte greu de obtinut pe Valea Oltului.

Savurand un ceai cald, uitandu-ma la raul Olt si la defileu pentru 5 min am uitat sa ma mai grabesc.

Si tare fain a fost!

Densus

Ei bine da!

Daca vorbim de monumente istorice din Romania trebuie sa vorbim despre Densus!

Stiu ...toata lumea vorbeste de ea dar nimeni nu vorbeste, este un mic paradox. Destul de mediatizata dar totusi lasata in anonimat. Sa va explic: toata lumea stie aceasta mica bisericuta dar putin sunt aceia care au reusit sa o vada. O stim de pe timbrele epocii de aur, de pe bacnota de 1000 lei (sau ceva de genul acesta) de dupa revolutie, din patrimoniul UNESCO si asa mai departe.

Prima oara cand am vizitat-o a fost cu rata din Hateg prin 91 - o adevarata aventura, a doua oara am fost cu ia-ma nene prin 2000 - o nebunie, iar a treia oara... cu masina... ca de' ne-am emancipat si ne este mai usor sa facem nebunii in aventuri, dar de fiecare data mi se pare ca ajung intr-o lume in care timpul nu conteaza, ci ca oamenii sunt cei ce conteaza si care prin nu stiu ce minune raman aceiasi si neschimbati.

Despre biserica...
...intodeauna ma mai surprinde cu ceva, cu cate un nou amanunt care mi-a scapat datile precedente. Ce sa zic, este una din acele locatii care se lasa greu descoperite.

Nici macar istorici nu se pun de accord cu istoria ei, unii spun ca edificiul a fost ridicat in perioada pre-crestina, altii spun cu siguranta ca a fost mormantul unui general roman omorat de daci, alti ca afost ridicata prin sec XIV-lea, in schimb toti zic ca a fost facuta si cu bucati de la sarmisegetuza ulpia traiana (fiind foarte aproape cele doua locatii este explicabil). Daca o sa cautati o sa fiti surprisi de cati oameni importanti au vorbit despre Densus.
Ce am putut eu constata este arhitectura foarte neobisnuita pt bisericile romanesti, asta fiinca este foarte veche si pt ca seamana cu monumentele druide, am mai putut constata ca desi este o batrana doamna se tine foarte bine si inca se mai tin slujbe regulat in interiorul bisericii.
Puteti pierde un pic din timp si in interior, legenda spune ca mai regasim o astfel de pictura in alta parte a Romaniei, mai precis in Curtea de Arges, pictura este foarte frumosa si se spune ca a fost reconditionata printr-o donatie, nu este importat cine ci doar ca a facut-o.

Despre oameni si animale...
...in 91 am facut cunostiinta cu porcul fotomodel, care avea niste urechi imense, parca era frate cu Dumbo si var cu Bob Marley si care nu a vrut sa ne lase sa trecem pana cand nu i-am facut un pictorial
... in 2000 am asistat la o slujba foarte frumoasa si la niste discutii dupa extrem de pitoresti
... iar acum oamenii a fost foarte amabili cu noi, iar unii dintre ei au vrut sa-i imortalizam citez:
"Domn' inginer faceti-mi si mie doua poze una cu palarie si alta fara palarie, si mi le trimite-ti prin posta" ne-a dat si adresa dar trebuie sa reconosc ca am uitat sa-i trimit pozele, noroc ca am prieteni care nu uita!

Din pacate nu prea aveti unde sa dormiti in Densus, dar aveti in Sarmisegetuza.

Acestea fiind zise...nu uitati ca trebuie sa vizitati Densus si cine stie poate ramaneti cu mai mult decat ca ati vizitat o bisericuta undeva in Romania.

Cheile Rametilor si manastirea acestora

Sau unde sa nu mergi de 1 mai, sf maria sau alte sarbatori populare.

Am spus ca aici, pe acest blog, vorbim despre locurile ce merita vizitate din Romania.

Chiar daca am inceput cu recomandarea: "sa nu va duceti" trebuie sa argumentez de ce nu trebuie sa va duceti acolo in acele perioade si de ce ar trebui totusi sa vizitati acele locuri .
Pai dintr-o singura cauza si anume: in acele perioade in zona respectiva se inmulteste de vreo zece mii de ori numarul de manelisti si de romani nesimititi cu gratare si masini tunate, si sa nu uitam de colectiile de cruciulite din respectivele autoturisme.
Am regretat amarnic ca am ales una dintre aceste perioade pt a vizita aceasta rezervatie naturala extraordinara.
Mii de cetateni extaziati de bere si de mirosul micilor, mii de manelisti cu boxe pe masini, sute de adolescenti tembeli care fac liniute cu camioane de tonaj mic, si sa nu mai zicem de tonele de gunoaie ce domnesc peste toata acesata atmosfera incendiara. Si toate acestea se intampla chiar langa semnul cu " Rezervatia Naturala Complexa Cheile Rametului"!

Binenteles nici urma de ecologisti sau macar de niste comunitari.
Gata cu vaicareala, pt ca aceasta rezervatie este cu adevarat frumosa.

De ajuns la ea este foarte simplu, din Teius urmezi indicatorul si dupa 18-20 km ajungi la Manastirea Ramet.

Manastirea este monument istoric datand inca din sec XIV- lea, si istoria ei este foarte frumoasa, dar spre deosebire de alte asezaminte bisericesti acesta are ceva in plus.



In ani 80 un inginer si anume ing. Eugen Iordăchescu a condus lucrarile de inaltare a vechii biserici. Adica cum?
Simplu ... biserica veche era mereu inundata din cauza panzei freatice care se afla foarte aproape de suprafata, si atunci au ridicat biserica cu vreo doi metri inaltime, culmea fara sa o strice. Din cate am inteles eu este cam sigura lucrare, de genul acesta, din tara. Bravo lor!
Cat despre chei ele sunt accesibile in doua variante:

Varianta soft care este usoara si cu un traseu scurt dar f frumos (vreo 2 ore dus intors) si
Varianta hard care inseamna cativa pereti de escalada, mai multe trasee turistice, si nu in ultimul rand niste sate parasite care sunt complet inaccesibile publicului larg (ca de...nu se poate ajunge cu masina)

Eu va recomand ambele variante dar sa fie in timpul saptamanii.

Viscri

Viscri este cool!
Viscri este hip!
Viscri este la moda si pe val !
Viscri este the place to be, the place to visit!

Bineinteles sunt un pic malitios cand spun aceste cuvinte si poate un pic invidios.
Cred ca trebuie sa va spun si de ce ...
Nu am sa fiu darnic in cuvinte deci nu o sa accord mult spatiu acestui post...

...Viscri este o localitate intre Brasov si Sighisoara si candva era atasata comitatului cetatii Rupea, s-a numit in multe feluri in toate limbile (germana, maghiara, etc) dar s-a pastrat numele de Biserica Alba Saseasca, povestea ei a inceput prin sec XIII, dar sunt documente de si mai devreme, dupa cum ii spune numele a fost pusa in valoare de colonistii sasi, seamana cu biserica din Homorod, si nu a apartinut niciodata unui nobil... de unde si clasificarea ca biserica fortificata taraneasca .
Acesta a fost trecutul ....destul de plat si de comun...dar ce o deosebeste de restul bisericilor fortificate este prezentul.
Spre deosebire de alte bisercii, Viscri s-a facut auzita si vazuta.

Cum? In principal cu ajutorul net-lui.

Si? Si a reusit sa supravietuiasca si cel mai important sa tina pasul cu lumea sec XXI

Este cool pentru ca - Printul Charles are cateva proprietati acolo si tot el a renovat biserica si alte case de prin zona.

Este hip pentru ca - satul are site, si culmea lumea din sat lucreaza cu instrumentele informatice

Este la moda si pe val - pentru ca 125 de gospodine fac sosete hand made si la cafeneauna din sat se vad si prajituri facute bio. Binenteles daca va ganditi sa luati masa in sat sa sti ca toata mancarea de la toate gospodariile este bio!

Este the place to be, the place to visit - pentru ca are o poveste foarte frumoasa si oameni de asemenea! Cu toate ca am fost un pic "deranjat" de spiritul comercial din zona nu am putut sa nu remarc faptul ca oamenii si-au dat seama ca trebuie sa faca ceva sa supravietuiasca si daca asta inseamna sa vanda sosete, hand made, in Germania asta trebuie sa faca.

De cate ori nu am trecut pe langa tot felul de monumente lasate in paragina si am spus in gand "pacat de ele ca nu are nimeni grija de ele", ei bine in Viscri oamenii au grija de acest monument istoric si mai sunt si cool.
Asa ca va recomand sa mergeti sa mancati prajituri de la cafenea, sa cumparati sosete din lana, sa vizitati biserica & muzeul si nu in ultimul rand sa ascultati povestile oamenilor.

Slimnic

Un cantecel avea urmatoarele versuri daca imi aduc aminte bine:
Intr-o nu stiu care vara
intr-o nu stiu care seara

intr-un nu stiu care sat

sub un nu stiu care pat.....

si continuarea ar fi .........era cetatea Slimnic

Cum mergi incetisor pe drumul catre Medias din Sibiu, aka DN14, la vreo 18 km de acesta din urma se gaseste ......localitatea Slimnic!

Aveti grija ca cetatea este atat de mare si de bine semnalizata ca daca clipesti ...ai trecut de ea ....asa ca atentie mare!

Ora de istorie:

Cetatea de la Slimnic,a fost construita in prima parte a secolului al XIV-lea, avea rolul de a apara calea de comunicatie dintre Sibiu si Medias. Binenteles a avut si biserica, si tot binenteles a fost o cetate taraneasca. Ea a avut o istorie zbuciumata……..asediata de multe ori, cucerita de asemenea, trecuta prin foc si sabie, etc - si sa vorbim pe concret uitati cateva exemple: in 1529 Ioan Zapolya a cucertit-o, in 1602 Moise Secuiul idem, in 1658 a fost asediata de turci si incendiata iar in 1706 curutii lui Francis Rákóczi al II-lea au avut grija de ea si iau mai dat foc o data asa de plictiseala. A suferit si de ciuma (ea cetatea) pe la 1720 ca toata Europa de altfel.

Dupa care de prin secolul XVIII a inceput decaderea ei. A venit si primul razboi mondial cand fiecare a luat ce-a mai gasit din ea - mai precis clopotul de la biserica.

Si uite asa, incet incet, ajungem in prezent cand, ea cetatea, este in patrimoniul UNESCO, cam fara de folos, si e mare pacat. Sunt niste incercari timide de a reincepe lucrarile de restaurare....dar inca nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Ce este de stiut in mod special este faptul ca este una dintre putinele cetati din caramida rosie din Transilvania si ca din turnul cetatii vezi piscina vecinului de peste drum.

Dar ce o salveaza este bula atemporala!

Ei bine da au o astfel de bula.......de pe turn, daca ai putintica rabdare si iei un loc pe o piatra, se desface in fata ta drumul care leaga cele doua orase mai sus mentionate, iar ce se intampla acolo este asa de mic si de efemer, iar tu stai acolo sus asa de mandru si de nemuitor...... ca cetatea.

Biertan

Sau palatul din taramul Far far away

Pentru ca de ori unde ai veni este departe, departe, departe. Si acest lucru nu poate decat sa ma bucure (nu de altceva dar m-am cam saturat de tot felul de "turisti" din specia paltonarus-manelistus). Este atat de departe incat pana ajungi la el mananci mai mult de o paine, de fapt mananci painea, micii, mustarul si caii de la bicicleta cetateanului care trece pe langa tine.

Cum mergi pe drumul dintre Sighisoara si Medias, sau invers, o cotesti de pe DN 14 in Brateiu, iar dupa vreo mai multi decat cativa km ajungi in Biertan.

Trebuie sa va spun ca drumul comunal (DJ 141) este foarte frumos si te lasa sa descoperi Biertanul incetul cu incetul, si daca mai aveti si noroc de o padure nebuna sau un cer fistichiu ....ies niste fotografii superbe, iar atmosfera este cu adevarat de poveste.Parca te ia asa prin invaluire si iti spune, in cuvintele lui, el drumul, bine ati venit in Biertan!

Noi am ajuns in Biertan intr-o duminica dupa-amiaza de vara tarzie si parca s-a oprit timpul in loc, tot ce am gasit au fost doua mese la o teresa, trei pisici lenese, si patru berze lascive, nu era nici un om in piata, nu trecea nici o masina.... ce sa mai o minunatie!

Despre Biertan ....

.....face parte din primele asezari germane din Transilvania, este atestata documentar in 1283, iar in 1397 este atestat ca cetate.Timp de 300 de ani, intre 1572 şi 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului sasesc, aceasta favorizand construirea uneia dintre cele mai puternice cetati taranesti din Transilvania. În 1704, cetatea, desi foarte puternica, a fost cucerita de curuti (haiduci maghiari) si devastata de acestia;

Despre complexul fortificat ......

......este format din 3 ziduri concentrice, cele interioare fiind inelare. Zidurile erau legate intre ele de turnuri poarta. Intregul amplasament are 7 turnuri. Partea amuzanta este povestea, fara poveste ar fi totusi foarte plictisitor, fiecare turn are un nume si o poveste, a da mai exista si un bolovan cu poveste..asa ca: In turnul estic era pe vremuri o carcera unde erau inchisi sotii si sotiile acestora cand se certau de se auzea in tot satul. Acolo li se dadea o singura farfurie, lingura, furculita, cana si un singur pat (nu cred ca le dadeau si cutit) pe o perioada data si de cele mai multe ori la expirarea sejurului ieşeau de acolo prieteni. Tot povestea spune ca in 300 de ani a avut loc un singur divort. Alte turnunri:Turnul Slaninilor, Turnul cu ceas, Turnul mausoleului,Turnul catolic (unde se afla si o capela destinata sasilor care nu au dorit sa treaca la protestantism), Turnul Portii si Turnul Primariei.

Despre bolovan....

............la capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau aşezaţi cei ce făceau rele in cursul saptamanii spre a fi vazuti de intreg satul.

Cat destre biserica.......
....accesul spre biserica se face printr-o scară acoperită, lunga de 100 m, care porneste din piaţa centrală a satului,daca aveti noroc de un soare cald ies niste fotografii foarte frumoase.Scara seamana foarte mult cu cea din Sighisoara.

Corpul central al ansamblului este fromat dintr-o biserica hala cu trei nave,stil gotic, boltite in retea iar altarul este sculptat in lemn avand 24 de icoane ce prezinta scene biblice.

Ar mai fi un singur lucru....

Cei superficiali nu vor vedea si povestile oamenilor, dar daca aveti putin timp,ochiul format sau vreti cu adevarat sa le descoperiti nu se lasa prea mult asteptate. Si uite asa te trezesti stand la masa cu tot felul de personaje, care binenteles toate au o povestea unica ce merita ascultata la un pahar de vin.

Iar aceasta a fost povestea mea despre

Biertan, palatul din taramul Far, far, far away.

Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa!

Enisala sau Heracleea

Imposibil sa nu stiti unul dintre spoturile cu Dorel la celebra bautura spirtoasa. Ei, bine cel cu tenisul de picior a fost filmat la Enisala (mi s-a parut haioasa ideea sa recunosc cetatea in clip).

Dar ce este Enisala sau Heracleea?

Este o cetatate bizantin-genoveza de prin sec XII-XV, in care s-au gasit si niste urme de geti de prin sec IV i.Hr, pe care a cucerit-o si Mircea pe la un moment dat,a fost folosita de negustorii genovezi, ocupata de catre turci iar intr-un final a fost abandonata pe un varf de deal, intr-o Dobroge arida, cu o priveliste de neuitat.

Cum ajungi la Enisala?

Mergand cu masina dinspre Constanta spre Tulcea pe "minunatul" drum E 87 intalnesti "infloritorul" oras Babadag, faci dreapta, treci pe langa unitatea militara, spre satul Enisala, si dupa cativa km ajungi in sat, treci si de sat, si undeva in partea stanga exista un drum neamenajat care te duce pana in poarta cetatii. Din pacate drumul nu era semnalizat atunci cand am fost noi si in necunostiinta de cauza l-am ratat si am ajuns pana aproape de poligonul militar, asa ca atentie sporita si fiti vigilenti, poate cine stie ....intre timp au pus un indicator.

Cetatea

Cand ajungi si vezi privelistea cu Lacul Reazelm, Lacul Babadag si aproape toata Dobrogea la picioarele tale te crezi un mic rege pentru 5 minute.

Taxa de intrare noi nu am platit-o pentru ca nu era nimeni, dar oricum suma este modica. Se vede treaba ca au inceput de ceva vreme reconstructia ei, ceea ce este foarte bine si frumos, dar din pacate se vede treaba ca nu prea au fonduri de reconstructie.

Locul este deosebit de frumos si este un mic paradis pentru micii fotografi, eu m-am simtit asa ca in "Departe de lumea dezlantuita" si tare mult mi-a placut sa stau acolo.

Asa ca daca tot mergeti spre delta, ati vazut si Istria, merita cu desavarsire sa va abateti din drum si sa vedeti mandra cetate de la Enisala