Cetatea Rupea

Cetatea taraneasca Rupea se gaseste pe drumul dintre Brasov si Sighisoara. Aceasta a fost construita inca din vremea dacilor pe un masiv de bazalt, monument al naturii. Denumirea data de daci este "Ramidava". In secolul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina si au construit acolo o cetate taraneasca, in forma de melc, dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps". Mult mai tarziu, ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra".

Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente, sistemul de fortificare constand din 3 incinte:

- cetatea de sus este cea mai veche constructie, fiind ridicata probabil pe ruinele unei vechi cetati dacice, Ramidava. Intrarea in cetatea de sus se facea numai printr-un culoar foarte ingust, cat un lat de om. De aici se poate observa o priveliste minunata oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu.

- cetatea de mijloc ridicata in sec. XV si largita la inceputul sec. XVII. Aici erau construite Capela si Turnul Cercetasilor

- cetatea de jos (sec. XVIII) cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor sasesti. Tot aici se gaseste si fantana adanca de 59 de metri, inca plina de apa.

Particularitatile Cetatii Rupea sunt date de forma de melc a fortificatiilor si de Turnul Pentagonal. Cetatea facea parte din sistemul de semnalizare a invaziilor, contribuind astfel la protejarea Sighisoarei, important centru comercial din Transilvania.

Cea mai fascinantă este povestea fântânii, de aceeaşi vârstă cu cetatea: dacă un cuplu bea din apa rece va cunoaşte iubirea veşnică. Poate de aceasta poveste este legat si faptul ca la spitalul din Rupea a avut loc prima nastere in apa din Romania.

Legenda spune ca la Rupea s-ar fi sinucis Decebal.

Altfel de 1 mai

A mai trecut un 1 mai! Nebunie, aglomeratie, toata lumea se duce in si se intoarce din aceleasi locuri: mare, munte, padure, pajistea de la marginea orasului...

E drept ca pentru anul asta vin cam tarziu cu ideea, dar pentru la anul, sau pentru oricand pana la anul de 1 mai, vin cu o propunere un pic iesita din comun. Si nu, de data asta, nu e vorba de o cetate transilvana, ci de... o cale ferata banateana. Prima cale ferata montana din Romania, pe traseul Oravita - Anina, o cale ferata folosita ani multi in scopuri industriale, mai exact pentru a deservi mina din Anina, pentru a ajuta la naveta minerilor. Iata ce gasim pe scurt in Wikipedia despre aceasta linie:

"Prima cale ferată pe actualul teritoriu românesc a fost deschisă pe 20 august 1854 şi a mers de la Oraviţa în Banat până la Baziaş, un port la Dunăre. Linia, care a avut o lungime de 62,5 km, a fost folosită doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Transilvania fiind în acel timp parte a Imperiului Austro-Ungar. După diverse îmbunătăţiri technice la linie în următoarele luni, relaţia Oraviţa-Baziaş a fost deschisă pentru trafic de pasageri de la 1 noiembrie 1856."

Am reusit s-o vizitez vara trecuta, temandu-ma ca n-o voi mai gasi deschisa, caci, din moment ce mina s-a inchis, ce rost ar mai fi avut aceasta cale ferata...Dar norocul nostru este ca, desi romanaii vroiau s-o inchida, austriecii s-au decis s-o preia si sa o faca linie turistica. Pacat ca nu ne-am gandit noi primii, noroc ca s-a gandit totusi cineva. Ce are special aceasta linie, dincolo de istorie: lucrari de arta deosebite, taiate prin munti (la 1800, cum spuneam) - 14 tuneluri si 14 viaducte, o locomotiva unica in tara si un mecanic extraordinar. Practic, fara acesta din urma, cred ca as fi fost impresionata doar pe jumatate. Ar putea scrie o carte intreaga despre acesta linie si depsre felul unic in care se conduce un tren pe ea...

Nu va zic decat ca merita din plin sa bateti drumul pana acolo, incercati sa obtineti un loc in locomotiva, alaturi de mecanic si lasati-va sedusi de frumusetea locurilor si de farmecul povestilor in mersul domol al trenului...