A mai trecut un 1 mai! Nebunie, aglomeratie, toata lumea se duce in si se intoarce din aceleasi locuri: mare, munte, padure, pajistea de la marginea orasului...E drept ca pentru anul asta vin cam tarziu cu ideea, dar pentru la anul, sau pentru oricand pana la anul de 1 mai, vin cu o propunere un pic iesita din comun. Si nu, de data asta, nu e vorba de o cetate transilvana, ci de... o cale ferata banateana. Prima cale ferata montana din Romania, pe traseul Oravita - Anina, o cale ferata folosita ani multi in scopuri industriale, mai exact
pentru a deservi mina din Anina, pentru a ajuta la naveta minerilor. Iata ce gasim pe scurt in Wikipedia despre aceasta linie:"Prima cale ferată pe actualul teritoriu românesc a fost deschisă pe 20 august 1854 şi a mers de la Oraviţa în Banat până la Baziaş, un port la Dunăre.
Linia, care a avut o lungime de 62,5 km, a fost folosită doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Transilvania fiind în acel timp parte a Imperiului Austro-Ungar. După diverse îmbunătăţiri technice la linie în următoarele luni, relaţia Oraviţa-Baziaş a fost deschisă pentru trafic de pasageri de la 1 noiembrie 1856."
Am reusit s-o vizitez vara trecuta, temandu-ma ca n-o voi mai gasi deschisa, caci, din moment ce mina s-a inchis, ce rost ar mai fi avut aceasta cale ferata...Dar norocul nostru este ca, desi romanaii vroiau s-o inchida, austriecii s-au decis s-o preia si sa o faca linie turistica. Pacat ca nu ne-am gandit noi primii, noroc ca s-a gandit totusi cineva. Ce are special aceasta linie, dincolo de istorie: lucrari de arta deosebite, taiate prin munti (la 1800, cum spuneam) - 14 tuneluri si 14 viaducte, o locomotiva unica in tara si un mecanic extraordinar. Practic, fara acesta din urma, cred ca as fi fost impresionata doar pe jumatate. 
Ar putea scrie o carte intreaga despre acesta linie si depsre felul unic in care se conduce un tren pe ea...Nu va zic decat ca merita din plin sa bateti drumul pana acolo, incercati sa obtineti un loc in locomotiva, alaturi de mecanic si lasati-va sedusi de frumusetea locurilor si de farmecul povestilor in mersul domol al trenului...
3 comments:
Joanna dar ce te-ai distrat mai. Ia un post de la un fost coleg la colectie :D ionutr
Mersul cu trnul, asa, hinareala, era un proiect de al meu din liceu. Vroiam sa iau un tren care sa mearga mult si departe, sa aiba draperii groase la ferestre si sa cobor pe cate un peron strain. La inceput, vedeam acel peron in ploaie, dar foarte viu. Acum..., ei, asta e iarasi povestea timpului care te face mai precaut.
De altfel, exista si o carte, scrisa de Paler, care se cheama Viata pe un peron. Nu mi-am mai amintit de ea de cativa ani buni, de fapt, de cand cu Apararea lui Galilei. Nu e frumos? Memoria e afectiva , cu siguranta, chiar daca te tratezi cu lecitina...
Post a Comment