Biertan

Sau palatul din taramul Far far away

Pentru ca de ori unde ai veni este departe, departe, departe. Si acest lucru nu poate decat sa ma bucure (nu de altceva dar m-am cam saturat de tot felul de "turisti" din specia paltonarus-manelistus). Este atat de departe incat pana ajungi la el mananci mai mult de o paine, de fapt mananci painea, micii, mustarul si caii de la bicicleta cetateanului care trece pe langa tine.

Cum mergi pe drumul dintre Sighisoara si Medias, sau invers, o cotesti de pe DN 14 in Brateiu, iar dupa vreo mai multi decat cativa km ajungi in Biertan.

Trebuie sa va spun ca drumul comunal (DJ 141) este foarte frumos si te lasa sa descoperi Biertanul incetul cu incetul, si daca mai aveti si noroc de o padure nebuna sau un cer fistichiu ....ies niste fotografii superbe, iar atmosfera este cu adevarat de poveste.Parca te ia asa prin invaluire si iti spune, in cuvintele lui, el drumul, bine ati venit in Biertan!

Noi am ajuns in Biertan intr-o duminica dupa-amiaza de vara tarzie si parca s-a oprit timpul in loc, tot ce am gasit au fost doua mese la o teresa, trei pisici lenese, si patru berze lascive, nu era nici un om in piata, nu trecea nici o masina.... ce sa mai o minunatie!

Despre Biertan ....

.....face parte din primele asezari germane din Transilvania, este atestata documentar in 1283, iar in 1397 este atestat ca cetate.Timp de 300 de ani, intre 1572 şi 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului sasesc, aceasta favorizand construirea uneia dintre cele mai puternice cetati taranesti din Transilvania. În 1704, cetatea, desi foarte puternica, a fost cucerita de curuti (haiduci maghiari) si devastata de acestia;

Despre complexul fortificat ......

......este format din 3 ziduri concentrice, cele interioare fiind inelare. Zidurile erau legate intre ele de turnuri poarta. Intregul amplasament are 7 turnuri. Partea amuzanta este povestea, fara poveste ar fi totusi foarte plictisitor, fiecare turn are un nume si o poveste, a da mai exista si un bolovan cu poveste..asa ca: In turnul estic era pe vremuri o carcera unde erau inchisi sotii si sotiile acestora cand se certau de se auzea in tot satul. Acolo li se dadea o singura farfurie, lingura, furculita, cana si un singur pat (nu cred ca le dadeau si cutit) pe o perioada data si de cele mai multe ori la expirarea sejurului ieşeau de acolo prieteni. Tot povestea spune ca in 300 de ani a avut loc un singur divort. Alte turnunri:Turnul Slaninilor, Turnul cu ceas, Turnul mausoleului,Turnul catolic (unde se afla si o capela destinata sasilor care nu au dorit sa treaca la protestantism), Turnul Portii si Turnul Primariei.

Despre bolovan....

............la capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau aşezaţi cei ce făceau rele in cursul saptamanii spre a fi vazuti de intreg satul.

Cat destre biserica.......
....accesul spre biserica se face printr-o scară acoperită, lunga de 100 m, care porneste din piaţa centrală a satului,daca aveti noroc de un soare cald ies niste fotografii foarte frumoase.Scara seamana foarte mult cu cea din Sighisoara.

Corpul central al ansamblului este fromat dintr-o biserica hala cu trei nave,stil gotic, boltite in retea iar altarul este sculptat in lemn avand 24 de icoane ce prezinta scene biblice.

Ar mai fi un singur lucru....

Cei superficiali nu vor vedea si povestile oamenilor, dar daca aveti putin timp,ochiul format sau vreti cu adevarat sa le descoperiti nu se lasa prea mult asteptate. Si uite asa te trezesti stand la masa cu tot felul de personaje, care binenteles toate au o povestea unica ce merita ascultata la un pahar de vin.

Iar aceasta a fost povestea mea despre

Biertan, palatul din taramul Far, far, far away.

Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa!

Enisala sau Heracleea

Imposibil sa nu stiti unul dintre spoturile cu Dorel la celebra bautura spirtoasa. Ei, bine cel cu tenisul de picior a fost filmat la Enisala (mi s-a parut haioasa ideea sa recunosc cetatea in clip).

Dar ce este Enisala sau Heracleea?

Este o cetatate bizantin-genoveza de prin sec XII-XV, in care s-au gasit si niste urme de geti de prin sec IV i.Hr, pe care a cucerit-o si Mircea pe la un moment dat,a fost folosita de negustorii genovezi, ocupata de catre turci iar intr-un final a fost abandonata pe un varf de deal, intr-o Dobroge arida, cu o priveliste de neuitat.

Cum ajungi la Enisala?

Mergand cu masina dinspre Constanta spre Tulcea pe "minunatul" drum E 87 intalnesti "infloritorul" oras Babadag, faci dreapta, treci pe langa unitatea militara, spre satul Enisala, si dupa cativa km ajungi in sat, treci si de sat, si undeva in partea stanga exista un drum neamenajat care te duce pana in poarta cetatii. Din pacate drumul nu era semnalizat atunci cand am fost noi si in necunostiinta de cauza l-am ratat si am ajuns pana aproape de poligonul militar, asa ca atentie sporita si fiti vigilenti, poate cine stie ....intre timp au pus un indicator.

Cetatea

Cand ajungi si vezi privelistea cu Lacul Reazelm, Lacul Babadag si aproape toata Dobrogea la picioarele tale te crezi un mic rege pentru 5 minute.

Taxa de intrare noi nu am platit-o pentru ca nu era nimeni, dar oricum suma este modica. Se vede treaba ca au inceput de ceva vreme reconstructia ei, ceea ce este foarte bine si frumos, dar din pacate se vede treaba ca nu prea au fonduri de reconstructie.

Locul este deosebit de frumos si este un mic paradis pentru micii fotografi, eu m-am simtit asa ca in "Departe de lumea dezlantuita" si tare mult mi-a placut sa stau acolo.

Asa ca daca tot mergeti spre delta, ati vazut si Istria, merita cu desavarsire sa va abateti din drum si sa vedeti mandra cetate de la Enisala

Sarmisegetuza Regia si Cetatea Blidaru

"Pe Urmele Strabunilor", asa am vrut sa se intituleze excursia noastra.

Drept pentru care .....zis si facut.

Nefiind un cunoscator al istoriei habar nu am avut ca avem doua Sarmisegetuze! Acum ca le-am vizitat (cea din Hateg-Ulpia Romana, si pe cea din Orastie-Regia) pot sa va spun ca merita sa le vedeti pe amandoua, eu, aici, o sa povestesc despre daci, deci despre zona din Orastie.

Asadar....daca tot treci prin Orastie coteste brusc catre Sarmisegetuza, si dupa cativa km, adica vreo 18, si doua -trei sate, ajungi la Costesti. De aici incepe tinutul dacilor, si din pacate aici se si termina asfaltul dar din fericire acest ultim inconvienent nu este foarte important.

Sase cetati te asteapta sa le descoperi: Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte, Costesti Cetatuie, Costesti Blidaru, Luncani Piatra Rosie, Banita si Capalna, din pacate noi am ajuns doar la doua, dar ne vom intoarce si pentru restul.

Daca te gandesti cumva sa dormi pe undeva ......sunt vreo doua-trei pensiuni si un camping unde poti sa-ti pui cortul, dar ar fi bine sa faci o rezervare inainte pentru ca, daca va vine sa credeti sau nu, este destul de aglomerat.
Scurt sfat: vedeti ca in Orastie nu prea aveti unde sa dormiti (decent) asa ca fiti cu mare bagare de seama, dar poti gasi haine de piele ieftine si bune.

Zona cetatilor este extraordinara. Daca vreti sa vedeti o padure batrana care pur si simplu explodeaza in zece mii de culori va recomand luna octombrie, sau daca vreti sa fiti agresati de un verde salbatic si violent inceputul de primavara este cel mai bun.

Au avut gust strabunii nostri, si daca tot au ales sa locuiasca in zona nu au facut-o numai cu gandul practic ci si cu cel estetic. Rareori mi-a fost dat sa vad (poate numai in Apuseni) o padure atat de abundenta si de generoasa.

In fine ...o sa va convingeti si singuri.

Sa recapitulam......s-a terminat asfaltul, am gasit de dormit, sau pur si simplu imi pun cortul mai incolo, o luam catre Sarmisegetuza, pe jos sau cu masina dupa vreo 5-6 km facem stanga la o intersectie si dupa inca vreo 5 km ajungem.

Ajunsi la cetate noi am fost invaluiti de un sentiment foarte ciudat, de un magnetismul al zonei foarte puternic, daca vreti putem spune ca locul are un romantism aparte si te face sa te simti.....nu stiu...asa ...acasa.

Jos palaria pentru romani, daca au reusit ei sa vina pana aici, sa lupte si sa cucereasca inseamana ca au fost foarte buni. Din punctul meu de vedere este o zona apropre de necucerit. Chiar se potriveste versul cu: "raul, ramul mi-e prieten numai mie".

Cetatea a fost cea mai mare asezare dacica cunoscuta, ce nu am inteles eu este: cand exact a fost construita pentru ca unii spun ca dateaza din sec II sau III i.d.Hr., altii sustin ca dateaza de la jumatatea sec I i.d.Hr., cert este ca a fost cucerita de romani in anul 106 d.Hr, banuiesc ca stiti deja povestea cu cele doua personaje Decebal si Traian, ce sunt sigur ca nu stiti este ca resturile cetatii au fost dezgropate abia in anul 1923 si ca pana in '89 au existat planuri de reabilitare, dar din pacate, pentru cetate, a venit revolutia....si noi nu prea am mai vazut nimic nou restaurat .
Cum am mai spus-o locul este deosebit de frumos si puteti pierde doua-trei ore linistiti si tot o sa mai aveti ceva de vazut.

Reintorsi in satul Costesti la o ora de mers pe coasta muntelui ajungeti intr-o poiana larga unde se gasesc "osemintele" cetatii Blidaru.

Cetatea a fost construita numai in scop militar si din pacate nu a mai ramas mare lucru din ea, dar din nou zona salveaza totul. Locul este accesibil tuturor categoriilor de persoane de la copii foarte mici pana la persoane mai in etate.

Si inca un mic sfat daca tot am ajuns acolo si am hotarat sa facem un mic picnic ar fi bine, de fapt trebuie, sa ne luam si resturile cu noi cand plecam. Nu vreau sa par lupul moralist-ecologist dar chiar este mult prea frumos sa il stricam cu niste amarate de pet-uri sau conserve.

Cetatea Calnic sau Prins in trafic

Daca tot sunteti prinsi in trafic intre Sebes si Sibiu, stand la unul dintre nenumarate semafoare sau pur si simplu mergand cu 30km/h in spatele unui tir si sunteti saturati de gazele de esapament ale unui camion, faceti stanga catre satul Calnic. Merita.

Dupa aproximativ 3-4 km din DN intrati in sat si in mai putin de un minut ajungeti la cetatea medievala



Binenteles ca acum urmeaza cateva date istorice ca asa se cuvine, asadar: Cetatea Calnic ca multe alte cetati din Transilvania a fost ridicata de catre sasii transilvaneni si a fost resedinta nobiliara, in ultima treime a secolului al XIII-lea, pentru un comite - Chyl de Kelling (pomenit documentar la 1269)-pana prin anul 1430 cand cetatea a fost vândută ţăranilor din Câlnic. Cum prin partile acelea taranii erau forte harnici, au inceput înălţarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul porţii , iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela, nu s-au oprit aici si in curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari pentru provizii pentru vremuri de criza economica, politica sau sociala.

Cetatea este alcatuita din mai multe elemente arhitectonice foarte bine pastrate un turn de aparare, turnul portii in partea nordica si capela plasata in centru.
Donjonul ( 20 m inaltime) mai pastreaza bolta semicilindrica de la nivelul pivnitei, unde gasiti butoaiele de vin ale taranilor si puteti sa va faceti o imagine cam cat de insetati erau . La etaj, in sala principala, exista un muzeu si undeva ascunsa bine se afla o scara foarte foarte ingusta care duce spre ultimul nivel (din pacate inchis)

Indiferent de vreme merita vizitata, turnul de aparare de la intrare este spectaculos si va ofera o priveliste de ansamblu.



In spatiile din cetate au fost organizate mai multe expozitii documentare si de arta, iar capela a devenit aula in care se desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. In aceeasi ambianta se desfasoara concerte de orga si auditii de muzica medievala, si daca aveti noroc puteti asista la unul dintre aceste evenimente .






Mie mi-a lasat impresia de castel scotian, poate de la iarba foarte verde si de la scarile inguste, numai ca nu se auzeau cantece razboinice ci concerte pentru orga de Johann Sebastian Bach.

In concluzie, oricand mai trec prin zona o sa revin cu placere indiferent daca sunt prins in trafic sau nu.

Cetatea Rupea

Cetatea taraneasca Rupea se gaseste pe drumul dintre Brasov si Sighisoara. Aceasta a fost construita inca din vremea dacilor pe un masiv de bazalt, monument al naturii. Denumirea data de daci este "Ramidava". In secolul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina si au construit acolo o cetate taraneasca, in forma de melc, dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps". Mult mai tarziu, ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra".

Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente, sistemul de fortificare constand din 3 incinte:

- cetatea de sus este cea mai veche constructie, fiind ridicata probabil pe ruinele unei vechi cetati dacice, Ramidava. Intrarea in cetatea de sus se facea numai printr-un culoar foarte ingust, cat un lat de om. De aici se poate observa o priveliste minunata oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu.

- cetatea de mijloc ridicata in sec. XV si largita la inceputul sec. XVII. Aici erau construite Capela si Turnul Cercetasilor

- cetatea de jos (sec. XVIII) cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor sasesti. Tot aici se gaseste si fantana adanca de 59 de metri, inca plina de apa.

Particularitatile Cetatii Rupea sunt date de forma de melc a fortificatiilor si de Turnul Pentagonal. Cetatea facea parte din sistemul de semnalizare a invaziilor, contribuind astfel la protejarea Sighisoarei, important centru comercial din Transilvania.

Cea mai fascinantă este povestea fântânii, de aceeaşi vârstă cu cetatea: dacă un cuplu bea din apa rece va cunoaşte iubirea veşnică. Poate de aceasta poveste este legat si faptul ca la spitalul din Rupea a avut loc prima nastere in apa din Romania.

Legenda spune ca la Rupea s-ar fi sinucis Decebal.

Altfel de 1 mai

A mai trecut un 1 mai! Nebunie, aglomeratie, toata lumea se duce in si se intoarce din aceleasi locuri: mare, munte, padure, pajistea de la marginea orasului...

E drept ca pentru anul asta vin cam tarziu cu ideea, dar pentru la anul, sau pentru oricand pana la anul de 1 mai, vin cu o propunere un pic iesita din comun. Si nu, de data asta, nu e vorba de o cetate transilvana, ci de... o cale ferata banateana. Prima cale ferata montana din Romania, pe traseul Oravita - Anina, o cale ferata folosita ani multi in scopuri industriale, mai exact pentru a deservi mina din Anina, pentru a ajuta la naveta minerilor. Iata ce gasim pe scurt in Wikipedia despre aceasta linie:

"Prima cale ferată pe actualul teritoriu românesc a fost deschisă pe 20 august 1854 şi a mers de la Oraviţa în Banat până la Baziaş, un port la Dunăre. Linia, care a avut o lungime de 62,5 km, a fost folosită doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Transilvania fiind în acel timp parte a Imperiului Austro-Ungar. După diverse îmbunătăţiri technice la linie în următoarele luni, relaţia Oraviţa-Baziaş a fost deschisă pentru trafic de pasageri de la 1 noiembrie 1856."

Am reusit s-o vizitez vara trecuta, temandu-ma ca n-o voi mai gasi deschisa, caci, din moment ce mina s-a inchis, ce rost ar mai fi avut aceasta cale ferata...Dar norocul nostru este ca, desi romanaii vroiau s-o inchida, austriecii s-au decis s-o preia si sa o faca linie turistica. Pacat ca nu ne-am gandit noi primii, noroc ca s-a gandit totusi cineva. Ce are special aceasta linie, dincolo de istorie: lucrari de arta deosebite, taiate prin munti (la 1800, cum spuneam) - 14 tuneluri si 14 viaducte, o locomotiva unica in tara si un mecanic extraordinar. Practic, fara acesta din urma, cred ca as fi fost impresionata doar pe jumatate. Ar putea scrie o carte intreaga despre acesta linie si depsre felul unic in care se conduce un tren pe ea...

Nu va zic decat ca merita din plin sa bateti drumul pana acolo, incercati sa obtineti un loc in locomotiva, alaturi de mecanic si lasati-va sedusi de frumusetea locurilor si de farmecul povestilor in mersul domol al trenului...

Cetarea din Homorod

Cetatea din Homorod, de asemenea o biserica fortificata, in care locuitorii se refugiau in caz de asediu, este cunoscuta prin turnurile ei deosebite - 5 la numar.

Fortificatia care înconjoara biserica nu a fost niciodata cucerita. Prima incinta este rectangulara, cu turnuri la colturi. Între turnuri, zidurile aveau doua drumuri de straja suprapuse, care se sprijineau pe console de lemn. Pe latura de vest este un mic turn poarta care strajuieste intrarea.

Curtina interioara (spatiul dintre doua ziduri de aparare) a fost înconjurata de un al doilea zid de aparare, iar în 1657 turnul din nord-vest a fost înlocuit printr-unul înalt de 10 m, cu cinci colturi si cu patru niveluri, devenit apoi „turnul slaninei”. Zidurile lui au fost pictate la nivelul al patrulea cu decoratii rosii si albastre si trei nise purtau trei inscriptii care spuneau povestea lui.

Interesant este ca de-a lungul timpului, biserica a fost reparată doar de două ori: în 1623 şi 1792.

Mai multe poze de la Homorod pot fi vazute aici.